"Care dintre noi doi l-a nascocit pe celalalt"

roman psihologic de Pascal Bruckner

Obisnuita cu genul acela de romane, care te ajuta sa te refugiezi intro lume altfel decat a ta, la sfartul lecturii acestei carti am avut sentimentul ca defapt nu am "calatorit" nicaieri, ca pur si simplu am redescoperit realitatea cu toate aspectele ei, pe care le cunosteam oarecum din viata cotidiana, dar aici le-am gasit analizate si structurate. Bruckner analizeaza pe "linii" paralele viata a 2 pianisti care impartind partiturile ani intregi, ajung atat de mult sa se cunoasca si sa semene incat asta serveste ca un prim impuls spre dorinta de se respinge reciproc pentru a se deosebi, pentru a-si demostra calitatile unul celuilalt. Sunt analizate aspecte din prietenia lor cat si din viata amoroasa a fiecaruia. Am descoperit comportamente de infidelitate sau, din contra, de demonstrare a dragostei, similare celor, despre care auzeam din povestirile prietenilor mei. Desi pana acum judecam cu o oarecare ironie si scepticism caracterul persoanelor care nu pot sa ramana fidele unei singure relatii chiar daca iubesc, in roman am vazut lucrurile un pic altfel, infidelitatea mai mult ca o boala psihologica prea greu de controlat. Am sa va las sa va delectati cu niste secvente din roman, cele care mi s-au parut ca reprezinta oarecum un raspuns pentru cei care se tot intreba de ce stau lucrurile tocmai asa, aiurea, si nu aranjate frumos :)
"Deseori se intreba daca brunetele sau roscatele degajeaza un potential sexual mai puternic decat cel al blondelor. Falsa intrebare: numai necunoscutele sunt erotice. Dorinta nu tolereaza situatiile dobandite deja si nu cunoaste decat o singura lege: schimbarea. Iar noutatea le confera unor fiinte obisnuite un farmec pe care nu-l mai poseda o femeie frumoasa cu care traiesti de multa vreme"
"Stii prea bine ca vine un moment in care indragostitele romantice se transforma in niste balauri, eteratele in niste stricate certarete, un moment in care tinerii petulanti, adoratorii frondeuri devin niste soti cu burta si care bombanesc mereu. Starea conjugala se inchide peste plapanda iubire"
"Ramanem cu cineva pentru ca detine o parte din memoria noastra si pentru ca, in materie de sentimente, trecutul ii vine totdeauna de hac viitorului, un necunoscut."

Azi le vad ca realitati in care am tot refuzat sa cred ani in tregi, negandu-le cu cele mai puternice sentimente, scaldindu-ma in teoria romanelor lui Marquez, in care dragostea dureaza decenii.