Ce sentiment chinuitor - cand vrei sa le scrii ceea ce simti, ca ti-ai amintit acum... chiar daca nu mai e cazul. Nu prea am avut puterea, pana de curand sa ma abtin sa le scriu gandurile care mi-au venit, regretele, trairile pe care ei nu le-au inteles si-am vrut sa le explic pana in panzele albe. Candva cand le-am trimis scrisori in care imi insiruiam vorbele cu atata patos, primeam reactii prea simple, entuziasm prea putin, neintelegere...sau nepasare. Am incetat sa le scriu... si ma chinuie gandul ca tac.
