"Arta conversatiei" este un roman care cuprinde relatarea despre viata unei femei, impletita cu idei si concluzii. Am avut de nenumarate ori impresia ca vorbesc cu bunica, cu strabunica, mama si sora, si fiecare imi dau sfaturi pentru o realitate mai "puternica" decat o percep eu. Am recunoscut tipologii de femei si barbati cu care am avut de-a face, sau inca nu. Am vazut ca se poate ajunge la o putere de toleranta enorma fata de rau si prostie, pe care o inveti odata cu trecerea timpului. M-am oprit si am meditat de multe ori asupra unor concluzii, la care am ajuns si eu, dar mi-a fost frica sa le pronunt, considerandu-le prea dure. Am incheiat lectura cu un zambet de resemnare, deloc fericire, doar...resemnare si intetelgere.
O carte interesanta, in care paginile fugeau pe masura ce-mi crestea experienta de viata-citita intr-un limbaj foarte familiar, si nu tocmai literar.
Cum m-am obisnuit, am subliniat niste idei care m-au facut sa dau din cap, in semn de "ce bine zis!". Vi le insir in continuare:
"E foarte influentabil. Si nu stiu cum se face, ca toti oamenii infleuntabili sint perbiamili ca tifonul la sfaturi proaste, si imperbiabili ca betonul-armat la cele bune."
"-Tu poti ierta?
-Daca nu port dusmanie si daca nu ma bucur de raul cui mi-a facut rau, considera ca iert. Alta iertare cred ca de fapt nici nu exista. Dealtfel, mie, iertarea ca sentiment de revenire totala, intr-o relatie sufleteasca, imi miroase a ipocrizie. ..Iertarea nu schimba si nu sterge faptele. Cred ca oamenii fac o confuzie : iau acceptarea drept iertare...Unui om ii accepti firea, nu i-o ierti."
"Cand smulgi o radacina, nu se poate sa nu scoti si pamant cu ea. Odata cu cei pe care ii alungi din inima ta, care inca palpita de durere, azvarli si bucati vii din tine."
"Ai sa vezi intr-o zi ca numai spiritualitatea ramane dintr-o iubire. Ne amintim, dupa ani si ani, gandurile despre cineva iubit, cu tot mecanismul care le-a declansat, in timp ce ne este imposibil sa retinem o senzatie, una singura, sau vibratia ei. Ai sa vezi..."
"Pe X, incitat de refuzul Sanzienei, il manau un fel de draci spre ea ca spre orice-i starnea cheful si imaginatia si pe care nu putea pune mana imediat, firea lui posesiva si pofticioasa neadmitand ca, pana la urma , obiectul sau fiinta cu pricina i-ar putea scapa."
"Cei in care investim ne dezamagesc cel mai mult. E firesc. Si totusi, nu trebuie sa ne oprim niciodata sa investim. Talmudul spune sa faci mereu bine, fiindca si de nu-ti va fi inapoiat de cel caruia i l-ai facut, cineva ti-l va fi inapoiat totusi."
