Am obervat ca ma indragostesc de unii oameni din primul moment in care ii vad, pentru ca, defapt ii simt mai mult decat ii vad. Sunt oameni care poate nici macar nu vorbesc limba mea dar spiritual ma invaluie prin felul lor de-a fi. Sufletul lor ma face sa ma simt fericita si sa am nevoie de ei ca o parte complementara. Si e atat de interesant sa descopart ca chipul lor nu ascunde frumuseti standarde si nici frumuseti rare, ci mai degraba trasaturi care ii fac deosebiti. Mi se intampla sa cunosc pe cineva care vreau neaparat sa fie prezent toata viata lui in viata mea desi discutam de doar 5 minute. Si la fel mi se intampla sa vad oameni foarte frumosi fizic care imi displac dupa ce stau ore in sir de vorba cu ei ca sa incerc sa descopar totusi macar ceva frumos si in interior. Iar aici vorbesc de frumusetea standard asupra careia eu am mari dubii daca a fost intradevar bine etichetata.
Explicatia probabil e faptul ca cei care sunt constienti de frumusetea lor fizica se blocheaza la a investi in "cutie" iar ceilalti incearca sa gaseasca un "cadou" cat mai inspirat de pus in ea.
