Am crescut cu poeziile sale si orice vers a stiut sa-si gasesca locusor in mintea mea. Il stiam plin de viata, luminos si asemeni unui parinte. Astazi l-am vazut mai trist decat era in copilarie mea, da, stiu, trecuse de o incercare a vietii, care n-a ezitat sa-si lase amprenta in priviri. S-a ridicat si a dat citire unui vers. L-am ascultat si m-am cufundat in amintiri.
Grigore Vieru
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestemă unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frică, nu teamă-
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.
