Simti ca ai nevoie sa lucrez la spiritualitate, care a prins panze de paianjen de cand ai uitat-o pe raft. Cea mai accesibila, mai relaxanta si usor de acceptat ar fi religia, pentru ca oricum o avem in sange de cand am fost botezati. Dar daca te aprofundezi in studiu acesteia constati ca nu e tocmai usoara si nici macar inteligibila din prima incercare. Si daca studiezi religia ta, parca te atrage sa compari cu altele. Citesti si primele carti de religie pe care le gasesti la bookinist. Pare interesant ca multe au un simbure comun de la care pornesc, dar se manifesta atat de diferit. Faci un studiu superficial a catorva, ca doar nu ai la dispozitie toata viata pentru asta. In timp ce cauti surse prin anticariat dai si de niste filosofi, ii iei acasa, o sa-ti prinda bine dupa ce te lamuresti cum stau lucrurile cu prima forma de spiritualitate. Filosofii te bulverseaza total. Se contrazic de cate ori au ocazia si dezvolta o ipoteza intrand in alta pana se incurca in propriul labirint. Dar, acestea nu ezita sa-ti zgâlţâie tot ce-ai acumulat pana acum despre divinitati. Daca tot ai ajuns la etapa aceasta, nu te-ai da in laturi de la niste carti despre astrologie, si astronomie tot, dar astrologia parca e mai usor de digerat. Si cum ramane cu anuntul de curs yoga pe care l-ai rupt de pe gard si l-ai pus in buzunar. Parca-i tentat. Te duci la prima sedinta unde te invata cum sa-ti deschizi chakrele meditand acasa, sau iluminarea are loc chiar atunci daca esti suficient de deschis. Problema este ca in procesul deschiderii acestori "ferestre" ale sufletului care te conecteaza cu divinitatea trebuie sa absorbi energie de la o imagine. Pare se ca toti te lauda ca ai reusit sa deschizi un mic portal. Dar de ce te simti vinovat atunci? Parca energia care trebuia sa ma ilumineze ar fi trebuit sa vina din mine si nu de la altceva.
Atatea metode tentante sa-ti dezvolti spiritualitatea. Problema este sa iei inteleapta decizie in ce directie sa lucrezi ca sa nu faci un terci din toate :)
