"Cea mai frumoasa carte din lume"

          Inca o carte pe care, daca o iei in mana, n-o lasi pana la ultima pagina. "Cea mai frumoasa carte din lume si alte povestiri" de Eric - Emanuel Schmitt, e formata din 8 povestiri in care este ilustart cu simplitate si savoare caracterul feminin, pe alocuri si cel masculin :) Preferatele mele nuvele au fost "Odette Toulemonde", pentru ca simplitatea eroinei o regasisem cu ceva timp in urma in cartea unui autor roman si "Totul pentru a fi fericita", deoarece pe cat de dura este realitatea povestirii pe atat de moale este redarea acesteia de catre autor.

     Si paragraful care m-a facut sa zic un ferm si incantat - HA! (stiam eu) este:

   "Odette se nascuse cu un dar: bucuria. In strafundul fiintei ei salasluia probabil o orchestra de jazz care canta ritmuri antrenante si melodii trepidante. Nici o greutate nu o descumpanea. In fata unei probleme, cauta solutia. Fiind modesta, nu avea asteptari inalte, asa ca nu se simtea deloc frustrata." 

Spiritualitate

                                              
             
Simti ca ai nevoie sa lucrez la spiritualitate, care a prins panze de paianjen de cand ai uitat-o pe raft. Cea mai accesibila, mai relaxanta si usor de acceptat ar fi religia, pentru ca oricum o avem in sange de cand am fost botezati. Dar daca te aprofundezi in studiu acesteia constati ca nu e tocmai usoara si nici macar inteligibila din prima incercare. Si daca studiezi religia ta, parca te atrage sa compari cu altele. Citesti si primele carti de religie pe care le gasesti la bookinist. Pare interesant ca multe au un simbure comun de la care pornesc, dar se manifesta atat de diferit. Faci un studiu superficial a catorva, ca doar nu ai la dispozitie toata viata pentru asta. In timp ce cauti surse prin anticariat dai si de niste filosofi, ii iei acasa, o sa-ti prinda bine dupa ce te lamuresti cum stau lucrurile cu prima forma de spiritualitate. Filosofii te bulverseaza total. Se contrazic de cate ori au ocazia si dezvolta o ipoteza intrand in alta pana se incurca in propriul labirint. Dar, acestea nu ezita sa-ti zgâlţâie tot ce-ai acumulat pana acum despre divinitati. Daca tot ai ajuns la etapa aceasta, nu te-ai da in laturi de la niste carti despre astrologie, si astronomie tot, dar astrologia parca e mai usor de digerat. Si cum ramane cu anuntul de curs yoga pe care l-ai rupt de pe gard si l-ai pus in buzunar. Parca-i tentat. Te duci la prima sedinta unde te invata cum sa-ti deschizi chakrele meditand acasa, sau iluminarea are loc chiar atunci daca esti suficient de deschis. Problema este ca in procesul deschiderii acestori "ferestre" ale sufletului care te conecteaza cu divinitatea trebuie sa absorbi energie de la o imagine. Pare se ca toti te lauda ca ai reusit sa deschizi un mic portal. Dar de ce te simti vinovat atunci? Parca energia care trebuia sa ma ilumineze ar fi trebuit sa vina din mine si nu de la altceva.
Atatea metode tentante sa-ti dezvolti spiritualitatea. Problema este sa iei inteleapta decizie in ce directie sa lucrezi ca sa nu faci un terci din toate :)  

alte adevaruri si placeri

Noi detinem devarul si invataturile absolute...ale noastre au fost experientele care ne-au facut profesori in viata?

Cat de entuziasmat incercam sa povestim cuiva placerile noastre si cat de puternica e dezamagirea ca nu-i intereseaza....sa-i consideram prosti?

I-a adus o carte s-o citeasca. A insistat s-o citeasca pentru ca tine la el...Nu s-a atins de ea si a returant-o a doua zi.

Mi-a placut l-a nebunie un film. I l-am recomandat...i-am facut si rezumatul cat de iscusit am reusit. Nu l-a cautat niciodata....

E fanul unei formatii. Crede ca doar ea stie sa strapunga cu sulita intelepciunii pana in maduva oaselor. Mi-a dat sa ascult. Nu ma inspira adevarul lor ...

Defapt, ascultand muzica/cartea/filmul lui il pot cunoaste pe cel ce mi le-a oferit. Sunt curios sa te cunosc, doar daca te vreau langa mine....Altfel....eu am alte adevaruri si placeri.

Octavian Goga - Noi

La noi sunt codri verzi de brad
Si câmpuri de matasa;
La noi atâtia fluturi sunt,
Si-atâta jale-n casa.
Privighetori din alte tari
Vin doina sa ne-asculte;
La noi sunt cântece si flori
Si lacrimi multe, multe...

Pe bolta, sus, e mai aprins,
La noi, batrânul soare,
De când pe plaiurile noastre
Nu pentru noi rasare...
La noi de jale povestesc
A codrilor desisuri,
Si jale duce Murasul,
Si duc tustrele Crisuri.

La noi nevestele plângând
Sporesc pe fus fuiorul,
Si-mbratisându-si jalea plâng
Si tata, si feciorul.
Sub cerul nostru-nduiosat
E mai domoala hora,
Caci cântecele noastre plâng
În ochii tuturora.

Si fluturii sunt mai sfiosi
Când zboara-n zari albastre,
Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre.
Iar codrii ce-nfratiti cu noi
Îsi înfioara sânul
Spun ca din lacrimi e-mpletit
Si Oltul, biet, batrânul...

Avem un vis neîmplinit,
Copil al suferintii,
De jalea lui ne-am raposat
Si mosii, si parintii...
Din vremi uitate, de demult,
Gemând de grele patimi,
Desertaciunea unui vis
Noi o stropim cu lacrimi... 

...

Mi-ar placea sa-i arat ca e luminoasa si frumoasa si nu are nevoie de absolut nimeni si nimic ca sa poata radia.


Mi-ar placea sa-i spun ca nu e suficient sa ai mintea luminata ca sa fii iubita, ar trebui sa ai si sufletul ca primavara.

imi place de voi

       

      Imi place ca sunteti. Va cunosc, din ce in ce mai multi, mai ciudati si mai diferiti. Din fiecare invat si pe toti va admir pentru felul de a trai. Inca imi place sa va descopar, sa retraiesc ceea ce-mi povestiti. Inca imi place de voi... Oricat de tare ma chinui sa fiu distanta in prezenta celui care m-a deranjat, rabufnesc cu un sincer zambet, pentru ca... poate, e adevart ca cel mai tare te dezamagesc oamenii pe care ii iubesti. Zambesc pentru ca imi place sa va vad zi de zi. Acum faceti parte din univesul meu. N-o sa va uit pentru ca ati inchiriat un loc in acest spatiu. Nu sunteti relativi si nici mutilati de imaginatia mea. Sunteti voi, voi cei pe care ii indragesc foarte mult.
      Imi place ca ai fost. Am crescut. Am discutat atat de multe si am reusit sa ajungem la un consens...in lumea mea.
      Imi place ca esti. Imi daruiesti atat de mult soare... zi de zi.

      Am inteles si accept ca uneori trebuie sa plecati, pentru ca asa va este mai bine :)

MAMA

fragmente, ganduri, trairi...

Ce sentiment chinuitor - cand vrei sa le scrii ceea ce simti, ca ti-ai amintit acum... chiar daca nu mai e cazul. Nu prea am avut puterea, pana de curand sa ma abtin sa le scriu gandurile care mi-au venit, regretele, trairile pe care ei nu le-au inteles si-am vrut sa le explic pana in panzele albe. Candva cand le-am trimis scrisori in care imi insiruiam vorbele cu atata patos, primeam reactii prea simple, entuziasm prea putin, neintelegere...sau nepasare. Am incetat sa le scriu... si ma chinuie gandul ca tac.

Amanta Cartilor

Statea foarte retrasa pe un scaun din sala de seminarii si citea o carte. Era total dezinteresata de discutiile noastre lumesti. I-am dat cateva tarcoale sa inteleg cum ar putea reactiona la o eventuala intrerupere a lecturii sale. Mi-a raspuns detasat si scurt la intrebare. Nu am lasat-o sa citeasca mai departe pentru ca mi-a starnit interesul: o fiinta cu alte preocupari decat noi toti, cei aflati in sala.

Si oare ce putea fi mai frumos decat descoperirea unei alte fiinte umane.

Printre primele teme care ne-a captivat pe amandoua a fost casatoria. Ea avea un bagaj bogat de experiente adunate de pe la cunoscuti si mai putin cunoscuti despre relatii ratacite si rupte. Iar experientele rele deseori se memorizeaza mult mai adanc decat cele bune, asa ca isi fixase ideea ca o casatorie nu e tocmai pasul ideal in viata sau daca vrei sa fii cu cineva nu e neaparat sa ai si "acte in regula". M-a facut sa ma gandesc ceva timp la asta si sa scotocesc prin memorie printre rude si cunostinte toate relatiile subtiate de certuri si incompatibilitati si poate...pentru o perioada i-am dat dreptate.

Dar tema asta conta mai putin pentru mine....atunci era important ca am reusit s-o descopar pe ea - amanta cartilor.