Statea foarte retrasa pe un scaun din sala de seminarii si citea o carte. Era total dezinteresata de discutiile noastre lumesti. I-am dat cateva tarcoale sa inteleg cum ar putea reactiona la o eventuala intrerupere a lecturii sale. Mi-a raspuns detasat si scurt la intrebare. Nu am lasat-o sa citeasca mai departe pentru ca mi-a starnit interesul: o fiinta cu alte preocupari decat noi toti, cei aflati in sala.
Si oare ce putea fi mai frumos decat descoperirea unei alte fiinte umane.
Printre primele teme care ne-a captivat pe amandoua a fost casatoria. Ea avea un bagaj bogat de experiente adunate de pe la cunoscuti si mai putin cunoscuti despre relatii ratacite si rupte. Iar experientele rele deseori se memorizeaza mult mai adanc decat cele bune, asa ca isi fixase ideea ca o casatorie nu e tocmai pasul ideal in viata sau daca vrei sa fii cu cineva nu e neaparat sa ai si "acte in regula". M-a facut sa ma gandesc ceva timp la asta si sa scotocesc prin memorie printre rude si cunostinte toate relatiile subtiate de certuri si incompatibilitati si poate...pentru o perioada i-am dat dreptate.
Dar tema asta conta mai putin pentru mine....atunci era important ca am reusit s-o descopar pe ea - amanta cartilor.
