Incerc sa-i spun fara sa-i schimb starea de spirit, nu vreau sa-l intristez si nici sa-l inveselesc, ca nu este cazul. Din framantarea mea iese doar o fraza si aceea cu doar trei cuvinte. Nu vreau sa creada ca mi-e usor sa pun punct cu o fraza. Defapt daca as incheia cu un semn de exclamare ar insemana ca-i strig propunerea mea, nici macar nu e propunere, e ceva care sa-l aduca macar putin spre echilibru. Dar n-as vrea sa pun un ( . ), pentru ca nici macar eu nu sunt ferma de ceea ce zic, eu vreau sa para cuvintele astea atata de usoare ca le-as sopti, asa cum o fac in fata unui profesor de firca ca zic o prostie dar am dorinta de a o zice, poate totusi e o idee prea buna s-o opresc in mine. Trei puncte. Am sa-ti scriu fraza cu astea trei puncte in capat, sa intelegi ca vreau s-o soptesc. Uneori, cuvintele-s mai grele decat camioanele.
poza apartine: http://farm4.static.flickr.com
